komceterikoskin Femeie, 61 ani, Zimnicea, Teleorman, România

BUNA SUNT ASA CUM SUNT,NU SUNT PERFECTA DAR NICI TU NU ESTI TE CAUT, TE ASTEPT SI INCA SPER DAR TREBUIE SA MA CONVINGI CA SE MERITA EFORTUL, ITI PROMIT CA NU VEI FI DEZAMAGIT................SUNT EXTREM DE OPTIMISTA, SINCERA SI DEVREME ACASA ...................................................................................... Totuşi, iubirea ............................ Şi totuşi există iubire Şi totuşi există blestem Dau lumii, dau lumii de ştire Iubesc, am curaj şi mă tem. Şi totuşi e stare de veghe Şi totuşi murim repetat Şi totuşi mai cred în pereche Şi totuşi ceva sa-ntâmplat. Pretenţii nici n-am de la lume Un pat, întuneric şi tu Intrăm în amor fără nume Fiorul ca fulger căzu. Motoarele lumii sunt stinse Reţele pe căi au căzut Un mare pustiu pe cuprins e Trezeşte-le tu c-un sărut. Acum te declar Dumnezee Eu însumi mă simt Dumnezeu Continuă lumea femeie Cu plozi scrişi în numele meu. Afară roiesc întunerici Aici suntem noi luminoşi Se ceartă-ntre ele biserici Făcându-şi acelaşi reproş. Şi tu şi iubirea există Şi moartea există în ea Îmi place mai mult când eşti tristă Tristeţea, de fapt, e a ta. Genunchii mi-i plec pe podele Cu capul mă sprijin de cer, Tu eşti în puterile mele, Deşi închiziţii te cer. Ce spun se aude aiurea, Mă-ntorc la silaba dintâi, Prăval peste tine pădurea: Adio, adică rămâi. Şi totuşi există iubire Şi totuşi există blestem Dau lumii, dau lumii de ştire Iubesc, am curaj şi mă tem. .................................................................................................. Făt-Frumos .............................. Oameni, oameni, fraţii mei, Disperaţii, fericiţii, V-aţi spălat de superstiţii, De demoni şi dumnezei. Însă-i nu-i destul folos Dacă peste tot ce este V-aţi spălat şi de poveste, L-aţi pierdut pe Făt-Frumos. Vin la voi acum plângând, Gura-mi sângeră ca rana, Unde este Consânzeana, În ce bolţi, pe ce pământ? Mă ridic plângând de jos, Ca la un pierdut examen, Unde vă e basmul, oameni. Ce-aţi făcut cu Făt-Frumos? Făt-Frumos n-a existat, N-a stat nimănui în cale, Era numai visul moale Al vreunui trist băiat. Mai visaţi de vreţi să fiţi Fericiţi cu capu-n pernă, Feriţi epoca modernă De rigizi şi scofâlciţi. Din prea mult entuziasm Să nu spargeţi Voroneţul, Daţi-i voi mai mare preţul, Oameni, mai râvniţi la basm. Voi, care aveţi copii, Nu-i lăsati sub gând satanic, Să respire sterp, mecanic, Ca şi când nu ar fi. Doborâţi himera jos, Oameni, reveniţi în lume, Pe umana noastra culme Regăsiţi pe Făt-Frumos. Făt-Frumos şi toţi ai lui, Fiincă unde nu-i poveste Lume nu-i şi om nu este Şi, de fapt, nimica nu-i. El venea la noi pe jos Şi ni l-au răpit piraţii, Vameşi vigilenţi, redaţi-i Actele lui Făt-Frumos. Daţi-i viaţa înapoi, Ochii mari, mişcarea buzii, Făt-Frumosul din iluzii Şi frumos numai prin voi. ========================================= Spune-mi ceva ..................................... Dacă-am să te chem Dă-mi măcar un semn Fie şi-un blestem Din partea ta. Totuşi nu ştiu cum Pentru-atâta drum Ce-a-nceput acum Spune-mi ceva. În noaptea despărţirii dintre noi Copacii cad pe drum din doi în doi, În ochi mă bate viscolul câinesc Şi am venit să-ţi spun că te iubesc. Probabil drumul meu va duce-n iad Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis Că biata cifră doi s-a sinucis. Şi de atâta viscol vestitor Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor, Că tineri am intrat şi cu ce rost Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost. Nici aripile zboruri nu mai pot, E numai despărţire peste tot Şi se aude că va fi mai greu Decât vom fi departe tu şi eu. Dar nu pentru a-ţi spune că e rău Am dat cu bulgări mari în geamul tău, Ci ca să ştii, în viscolul câinesc, Că plec şi mor şi plâng şi te iubesc. Şi vreau să-ţi dau cu acte înapoi Dezastrul împărţirilor la doi, Ca să-nţelegi şi tu ce-i cuplul frânt Şi cum e să fii singur pe pământ.