marianaavramescu Femeie, 68 ani, Foggia, Puglia, Italia

Nu incerca sa intri cu forta in sufletul meu. Sunt cioburi ale viselor mele sfaramate peste tot. S-ar putea sa te ranesti. Nu te stradui sa-mi vinzi iluzii. Le-am cumparat pe toate. Nu mai am unde sa le pun, nu mai stiu ce sa fac cu ele. Nu te chinui sa ma faci sa plang. Lacrimile mele sunt putine si pretioase. Le daruiesc cu zgarcenie. Si am invatat de mult ca cea care ma va face sa plang nu merita lacrimile mele. Iar cea care le merita nu ma va face sa plang. Nu te osteni sa ma eliberezi. Doar eu am cheia de la colivia mea. Nu te cazni sa ma faci sa vorbesc. Cuvintele mele sunt inutile si nu au viata. Nu te trudi sa-mi alungi cosmarurile. Nu doar somnul ratiunii naste monstri ci si absenta iubirii. O piatra e deajuns sa sparga un geam. O propozitie e deajuns sa franga o inima. O secunda e deajuns sa te indragostesti. Si o neintelegere e suficienta sa strice o prietenie. D?-mi mâna ?i las?-m? s? te port spre culmile înalte, printre norii str?vezii. Las?-m? s?-?i ar?t prima raz? de soare prin ochii mei ?i s? sim?i adierea blânda a vântului pe pielea mea. D?-mi voie sa-?i ar?t cum s? ascul?i marea, cum s? ascul?i noaptea ?i lini?tea ce te-nconjoar?. Las?-m? s?-?i port pa?ii prin nisip, spre necunoscut, undeva departe în zare, acolo unde se îmbina cerul cu p?mântul. Las?-m? s? miros florile în locul t?u ?i tu s? le sim?i parfumul, s? ascult melodia vie?ii ca tu s? o po?i trai. Las?-m? s?-?i spun noapte bun? încet ?i duios. ?i-as ar?ta cum s? plângi cu ploaia, cum s? cân?i cu vântul, cum s? dansezi cu soarele, cum s? tr?ie?ti cu via?a, cum s? sim?i cu sufletul. Te-a? face s? vezi minunile, s? crezi în ele ?i nu în ultimul rând te-a? înv??a s? speri. Sunt gata s?-?i ofer totul, fiecare b?taie a inimii mele, fiecare r?suflare, fiecare clipire. Las?-m? s?-?i fiu începutul ?i sfâr?itul, noapte ?i zi, via?? ?i speran??, las?-m? s?-?i pun iubirea în suflet ?i tu s? o tr?ie?ti.