gabielisse Femeie, 54 ani, Arad, Arad, Romania

Vrei sa afli câte ceva despre mine? O sa îti povestesc imediat o mica parte din ceea ce sunt, ceea ce cred, ceea ce simt. Numele meu este Gabriela. Cred ca sunt putine persoane care ma cunosc cu adevarat. Nu pot spune ca sunt un om simplu sau usor de înteles. Sunt o fire contradictorie, complicata. si apreciez enorm oamenii care încearca sa ma înteleaga si nu se grabesc sa ma judece. Sunt zile în care comfortul patului meu îmi aduce cea mai mare satisfactie, dar sunt si zile în care ma pun în miscare si la sfârsitul zilei, când trag linie, sunt uimita si eu de câte am reusit sa fac. Sunt momente când devin egoista când m? gândesc doar la mine si trebuie sa recunosc ca uneori, lucrul asta m-a scutit de câteva suferinte în plus la momentul respectiv, dar m-a si dezavantajat în timp. Ma înspaimânta ideea de a fi neputincios. De a privi un lucru, o situatie, un moment fara a putea face nimic pentru a-l schimba. Ma înspaimânta faptul ca deseori, realitatea te ajunge din urma si îti arata cât esti de “mic”… pentru cs da, uneori, nu e vorba doar de vointa. Uneori, oricât de mult ai vrea sa fie altfel, nu îti sta în putinta sa poti schimba acel ceva. Cred în DOI, cred în prieteni desi pâna si prietenia a devenit în momentul de fata un lucru relativ, cred nu-ti ajunge o viata pentru a cunoaste un om cu adevarat, cred ca printre lucrurile pe care ar trebui sa le traim de mai multe ori în viata se numara copilaria. Copilaria?… mi-ar placea sa vorbesc mai mult despre asta, dar devin nostalgica atunci când o fac. Nu vreau sa devin nostalgica acum. Iubesc marea. Nu ma satur niciodata sa o privesc, sa o miros, sa o gust. Pentru mine e un infinit care nu ma sperie, ci ma încânta. Iubesc oamenii frumosi sufleteste. Ma inspira si ma fac sa cred ca daca vor, oamenii chiar pot fi buni. Nu am întâlnit multi, dar aceia pe care i-am întâlnit mi-au daruit putin din lumea lor, înfrumusetând-o si pe a mea. Am descoperit astfel, ca înca mai sunt oameni care daruiesc pur si simplu, fara sa astepte ceva în schimb. Sunt omul care iubeste fara sa fie gelos. Pentru unii oameni asta e un paradox, pentru ca în mod gresit, în prezent, iubirea e asociata cu gelozia si invers. Fals, fals, fals. Având o experienta destul de ciudata, dar extrem de educativa, alaturi de un om extrem de gelos m-a facut sa vad lucrurile diferit, sa vreau sa nu intru si eu în categoria femeilor care controleaza obsesiv telefoanele, buzunarele si casutele de email ale partenerilor lor asteptând sa gaseasca ceva. Îmi place sa cred ca am ajuns în punctul în care îmi pot da seama ca ceva nu este în regula din atitudinea omului de lânga mine. Mi se pare mai simplu si mai putin extenuant. Prima varianta e o pierdere inutila de timp si de energie. Îmi place viata. Îmi place sa ma simt bine, si fac ce-mi place, sa am în preajma oameni alaturi de care ma pot dezvolta. Îmi place s? dansez ?i dansez oricând am chef. Îmi place muzica buna, pe care nu pot sa o traiesc decât daca o cânt, chiar daca nu am cine stie ce voce. Îmi plac concertele live si de fiecare data ma întorc de la ele fara glas, dar plina de viata. Îmi place romantismul, dar nu dus la extrem. Îmi plac saruturile pe frunte si îmbratisarile lungi. Nu îmi plac oamenii aroganti. Oamenii care se cred superiori, desi intelectual sau spiritual, nu sunt. Nu îmi plac oamenii care îsi rezolva problemele într-o maniera agresiva. Nu îmi place sa fiu tratata ca pe un obiect. Urasc sa mi se impuna lucruri sau sa aflu lucruri neadevarate despre mine. Nu pot spune ca nu ma afecteaza într-o oarecare masura, diferita, în functie de fiecare om în parte, ce vad sau ce aud. Nu pot spune ca m-am obisnuit cu rautatea care poate exista în oameni si nici nu cred ca o voi face. Nu pot spune ca sunt o persoana calma care trece cu rabdare peste toate mizeriile, dar dupa ce ma aprind, îmi trece. Mi-am dat însa seama ca nu trebuie sa demonstrez nimic, nimanui. Ca important este sa fiu împacata eu cu mine, sa fiu constienta de lipsuri si sa încerc sa le acopar, pentru ca indiferent de situatie, sa pot spune cu mâna pe inima ca nu mi-e rusine de ceea ce sunt sau ce am facut. Am învatat ca parintii sunt cea mai mare comoara pe care ne-o da Dumnezeu. Ca indiferent cât gresim, cu ce gresim, în inima si în ochii parintilor nostri vom fi mereu cei dintâi si singurii care conteaza. Am învatat ca Dumnezeu îti scoate în cale oameni care sa te ghideze în momentele cheie din viata ta. De multe ori, târziu îsi dai seama care a fost scopul acelui om aparut în viata ta si de ce în momentul respectiv. Am învatat ca iubirea te face sa te simti deopotriva, cel mai puternic si cel mai vulnerabil om de pe pamânt. Am învatat ca pentru a fi în armonie cu altii, trebuie ss ai o relatie frumoasa cu tine însuti. Sa stii sa te ierti, si sa te accepti, sa înveti, sa uiti!